Organizatia Internationala a Muncii , cunoscuta sub acronimul sau OIM, este o institutie la nivel mondial care este responsabila de pregatirea si supravegherea Standardelor Internationale de Munca . Este o agentie apartinand Natiunilor Unite, in care reprezentanti ai guvernelor, lucratorilor si angajatorilor colaboreaza la definirea politicilor si programelor de promovare a muncii decente pentru intreaga lume.
In postarea de astazi, vom introduce aceasta institutie importanta in lumea muncii, a carei activitate afecteaza lucratorii din intreaga lume, implica astazi 185 de tari membre si are un impact mare asupra economiei mondiale.
Influenta Organizatiei Internationale a Muncii de-a lungul istoriei
OIM s-a nascut in 1919, ca parte a Tratatului de la Versailles care a pus capat Primului Razboi Mondial si care reflecta convingerea ca justitia sociala este esentiala pentru realizarea pacii universale si permanente . OIM a avut un impact major asupra lumii muncii, inca de la inceputurile sale. La prima Conferinta Internationala a Muncii, de la Washington, in octombrie 1919, au fost adoptate sase Acorduri Internationale de Munca, care se refereau la timpul de lucru in industrie, somaj, munca de noapte pentru femei, protectia maternitatii, varsta minima si munca de noapte a minorilor din industrie.
OIM si-a stabilit de la inceput sediul la Geneva , desi in mai 1940, din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost mutat temporar la Montreal (Canada). Francezul Albert Thomas a fost primul presedinte al OIM. In 1925 a fost creat si un Comitet de Experti, ca sistem de supraveghere a aplicarii standardelor OIM, format din juristi independenti. In timpul Marii Depresiuni, din 1934, care a provocat consecinte grave sub forma somajului in masa, Statele Unite au intrat ca membru al OIM., presupunand ca avea nevoie de cooperare internationala pe probleme de munca. De atunci, pentru organizatie au fost produse etape mai relevante, precum aprobarea Declaratiei de la Philadelphia, incorporata in Constitutie, care constituie litera scopurilor si obiectivelor OIM, in vigoare astazi.
In 1946, OIM a devenit o agentie specializata a noii Organizatii Natiunilor Unite si, in 1948, Conferinta Internationala a Muncii a adoptat Conventia numarul 87 privind libertatea de asociere si protectia dreptului de organizare. Intre 1948 si 1970, cu David Morse presedinte, numarul tarilor membre s-a dublat, OIM si-a asumat caracterul universal si tarile industrializate devenind o minoritate in comparatie cu tarile in curs de dezvoltare. OIM a castigat Premiul Nobel pentru Pace la cea de-a 50-a aniversare in 1969.
In anii urmatori, OIM a avansat in elaborarea standardelor si mecanismelor de supraveghere a aplicarii acestora, in special in domeniul dreptului la libertatea de asociere. In prezent, din martie 1999, chilianul Juan Somavia si-a asumat functia de Director General, subliniind importanta transformarii Muncii Decente intr-un obiectiv strategic international si a promovarii unei globalizari corecte, ca instrument fundamental de combatere a saraciei.
Obiectivele si rezultatele activitatii OIM de-a lungul timpului
OIM ofera sprijin prin programe nationale de munca decenta , dezvoltate in colaborare cu diferite guverne. Implementarea unei agende a muncii decente se realizeaza prin aplicarea celor patru obiective strategice de baza pentru OIM :
* Crearea de locuri de munca * Garantarea drepturilor lucratorilor * Extinderea protectiei sociale * Promovarea dialogului
In plus, OIM considera egalitatea de gen ca un al cincilea obiectiv, integrat tuturor celor anterioare .
De la infiintarea OIM, a aprobat 189 de conventii internationale si 202 de recomandari . Toate pot fi consultate in baza sa de date corporativa, numita NORMLEX. Aceste rezultate ale OIM in materie de munca sunt considerate fundamentale, cum ar fi, de exemplu, urmatoarele conventii internationale promovate de aceasta:
* Conventia 29 privind munca fortata, aprobata in 1930.
* Conventia 87 privind libertatea de asociere si protectia dreptului de organizare, aprobata in 1948.
* Conventia 98 privind dreptul de organizare si negociere colectiva, aprobata in 1949.
* Conventia 100 privind remuneratie egala, aprobata in 1951.
* Conventia 105 privind abolirea muncii fortate, aprobata in 1957.
* Conventia 111 privind discriminarea (incadrarea in munca si ocupatia), aprobata in 1958.
* Conventia 138 privind varsta minima, aprobata in 1973.
* Conventia 182 privind cele mai grave forme de munca a copiilor, aprobata in 1999.
Pe langa toate conventiile si recomandarile internationale, OIM lanseaza numeroase publicatii : carti, documente de intalnire, ziare si reviste si alte formate de text ale OIM, sunt disponibile in diferite limbi pe site-ul sau oficial, inclusiv spaniola. Unele dintre aceste texte sunt folosite in centrele de formare din intreaga lume.
