Sa tinem cont de faptul ca copilaria face parte dintr-un proces de dezvoltare interna, in care persoana obtine resurse emotionale importante ca suport in fata schimbarilor, vicisitudinilor si experientelor adverse. Odata ce copilaria s-a incheiat si, mai tarziu, la maturitate, se realizeaza ceea ce eu numesc „ Conexiunea cu noi ”. Ceea ce ne leaga de intuitia noastra, de autenticitatea, de nevoile noastre, de baza ferma in luarea deciziilor si a putea fi bun cu ceilalti.
Cu toate acestea, atunci cand apare o trauma, aceste resurse emotionale nu se dezvolta atat de bine cum ar trebui. Si atunci relatia pe care o are cu sine si cu ceilalti este afectata.
Daca privim sub o personalitate traumatizata, traieste o persoana „sanatoasa” care NU a reusit sa gaseasca cum sa se exprime in viata sa, pentru ca nu a avut ocazia sa se relationeze corespunzator cu ceilalti pentru a se exprima cu adevarat (pentru cei mai variati motive).
Experientele adverse sunt dureroase din punct de vedere emotional, mai ales atunci cand sunt traite la varste mai mici.
Fiecare persoana experimenteaza in mod individual evenimentele din viata intr-un mod diferit. Multi factori influenteaza modul in care sunt procesate evenimentele socante sau suma situatiilor stresante – in principal existenta ingrijitorilor care nu ofera sprijin momentelor traite.
Aceste experiente sunt inregistrate NU la nivel constient, cognitiv, dar DA mai ales in corp si intr-un mod non-constient ne influenteaza posturile, obiceiurile, modelele relationale si modul de a vedea lumea. Corpul incepe sa-si asume aceste experiente ca parte a functionarii „normale”, care este in opozitie cu bunastarea noastra.
Studiile arata ca experientele adverse din copilarie au un impact mare asupra functionarii sociale, emotionale si asupra sanatatii fizice a individului. Acest lucru poate genera ceea ce am putea numi o reactie in lant impotriva organismului, producand conditii fizice care se pot reflecta si prin unele boli autoimune.
O boala cronica sau autoimuna este una dintre modalitatile prin care organismul exprima prabusirea limitelor interne.Lipsa limitelor externe, NU asigurata in mod adecvat de un mediu social sanatos si nutritiv, genereaza stres toxic constant.
Dovezile arata ca boli precum cancerul, psoriazisul, alergiile cutanate, scleroza multipla, herpesul, diabetul, astmul, pentru a numi doar cateva, pot fi legate de experiente adverse din copilarie . In aceste cazuri, ele provin dintr-o parte a corpului nostru care incepe sa devina dezorganizata si sa lucreze impotriva bunastarii noastre. Acest lucru se intampla deoarece organismul a devenit dereglat la nivelul functionarii sistemului nervos autonom din cauza lipsei de atentie fata de nevoile noastre emotionale precum a avea un loc de protectie si calm.
Ca terapeut gestalt, inteleg CONTACTUL ca pe un principiu de baza in viata umana. Fara acest principiu, functionarea sistemului nervos este alterata. Se trece de la modul de siguranta (echilibru emotional) la modul de pericol (supravietuire).
Tulburarile emotionale si/sau comportamentale, cum ar fi anxietatea generalizata, atacurile de panica, depresia, sinuciderea si dependentele sunt, de asemenea, urme care sunt legate de trairea experientelor traumatice in timpul copilariei.
Cum se dezvolta ranile emotionale
O trauma nu este evenimentul in sine, ci ceea ce se intampla in interiorul unei persoane si modul in care aceasta experienta este procesata. Ceea ce este traumatizant pentru o persoana nu este neaparat pentru altul. Cu toate acestea, evenimentele potential traumatice care apar in copilarie au adesea un impact mai mare decat in viata adulta. Aici devin ranile emotionale. Avand in vedere ca, cu cat trauma apare mai devreme, cu atat persoana ar suferi mai multe consecinte mai tarziu in viata.
Copiii sunt traumatizati pentru ca au resurse foarte limitate pentru a face fata stresului puternic si, de multe ori, singura resursa pe care o are corpul lor pentru a se proteja este o deconectare de la „Sine”.
Si daca copiii sunt singuri in astfel de momente, se depun impresii emotionale pe care nu le vor putea procesa. Cu suficient sprijin din partea unei figuri de atasament sigure, aceasta experienta va deveni o situatie care va disparea in fundalul vietii tale . Atunci cand un copil nu poate primi sprijin, nu poate comunica sau nu poate intelege experientele sale mai tarziu in viata, este probabil sa aiba dificultati in a-si face fata emotiilor. Nu vei fi atent la sentimentele tale si nu vei intelege ce simte El, pentru ca acesta a fost modul Lui de a supravietui traumei.
O privire asupra ranilor noastre emotionale
O persoana bine tratata inca din copilarie cu o sursa consistenta de iubire si consecventa in timp a figurilor sale emotionale isi va dezvolta un bun ATATAMENT. Suficient de puternic pentru a gasi stabilitate in cele mai dificile momente. Reuseste sa fie ferm in deciziile sale si are capacitatea de a se autoregla in situatii adverse.
Sindromul migrantului este un bun exemplu de UProoting care poate provoca pierderea unui loc de apartenenta si devine dificil sa te deplasezi in siguranta in intreaga lume si sa nu poti face fata criticilor.
Trauma de la acest tip de sindrom de dezradacinare afecteaza dezvoltarea relatiilor noastre interpersonale. De asemenea, in modul in care sa reflectam asupra actiunilor noastre si sa fim empatici cu ceilalti. Se intampla ca functiile care se afla in cortexul cerebral frontal sa scada din cauza impactului traumei.
Daca o trauma nu este tratata devreme si in mod adecvat, de obicei devine transgenerationala, deoarece dinamica inconstienta este condusa ca raspuns la trauma experimentata. O durere redusa la tacere de acest tip de trauma generationala este, fara sa stie, o legatura cu familia de origine si se transmite celeilalte generatii.
Excesul de stres pe care il experimenteaza o persoana intr-o societate poate genera epidemii mentale. Si bolile mintale sunt raspunsuri normale la circumstante anormale.
Mostenirea traumei
Intr-o viata adulta, aceste tipare nu mai sunt constiente.
Nu exista durere emotionala mai mare in lume decat sa ne simtim ranit de oamenii pe care ii iubim, in principal de la o varsta frageda, oameni care ar fi trebuit sa ne protejeze de abuz. Consecintele sunt rani emotionale si efectul lor in timp este mostenirea traumatica.
Cand o mostenire traumatizanta ramane in vigoare in timp, trecutul nu poate coexista armonios cu prezentul si constiinta in AICI si ACUM nu mai exista.
Constiinta vine din reusirea de a incheia si inchide experientele trecute, intr-un sens personal semnificativ. Procesarea unei experiente traumatizante inseamna a putea trai adaptativ zi de zi.
Dar cand trecutul revine din nou si din nou, ele vin sub forma de frici, atacuri de anxietate, vinovatie sau resentimente proiectate. Aceste rani emotionale persista deoarece mintea si creierul nu s-au vindecat inca.
Consecintele mostenirii traumatice
Consideram ca TRAUMA nerezolvata provine din experientele trecute coplesitoare care nu au putut fi integrate in mod corespunzator in experienta „Sinelui”. Organismul, in intentia sa de a se proteja, dezvolta un sistem de aparare. Deconectarea de la SINE si disocierile sunt un bun exemplu in acest sens.
Disocierea consta in pierderea contactului, incetarea a simti si a curge cu emotiile noastre.
Se intampla ca o trauma sa marcheze modul nostru de a relationa cu ceilalti si sentimentele noastre. Ceea ce s-a intamplat este ca creierul nostru triun a activat neurologic o stare de alerta din cauza amenintarii integritatii sale fizice sau emotionale si, in timp, acest comportament s-a normalizat intr-o stare de fuga si evitare constanta (emotionala si fiziologica).
Apoi, ranile emotionale afecteaza fiecare persoana in mod diferit, deoarece este legata de modul in care corpul sau a procesat experienta. Se poate manifesta in moduri diferite, dar are un impact global asupra modului in care cineva se raporteaza la sine si la lume.
Vindeca ranile emotionale
Munca psihoterapeutica a traumei incepe cu a vedea ca sub ranile emotionale se afla o persoana sanatoasa. Identificati aceasta parte a persoanei si recuperati-i resursele, demnitatea si integritatea emotionala. Recunoasteti si lucrati asupra efectelor acestor experiente in viata dvs. prezenta, atat la nivel fizic (sistem nervos), cat si la nivel emotional si mental.
Vindecarea traumei nu inseamna anularea memoriei a ceea ce s-a intamplat, ci schimbarea modului in care cineva se raporteaza la acest trecut si a fi capabil sa il ajute sa se extinda, astfel incat sa aiba spatiu pentru noi experiente.
Psihoterapia lucreaza in esenta la salvarea sentimentului de securitate, la transformarea functionarii neadaptative intr-una adaptativa. Pentru construirea de resurse si imbunatatirea modului in care te raportezi la viata.
O practica constienta a perceptiilor tale despre tine insuti, a senzatiilor tale corporale si a modului in care iti folosesti intuitia este un alt obiectiv pe care il are persoana pentru a schimba relatia pe care o are cu lumea sa.
Ranile emotionale ale traumei nu sunt o sentinta. Putem transforma, astazi, aici si acum, efectele sale.
