Alternative terapeutice pentru abordarea si prevenirea depresiei perinatala paterna

Motivele pentru care diagnosticul creste sunt variate. Printre acestea, gasim o mai mare constientizare si, prin urmare, o mai buna identificare a depresiei perinatale de catre profesionisti. In plus, schimbarile in rolurile de gen, cu o crestere a implicarii paterne, contribuie la implicarea mai mare a tatilor si la asumarea unei presiuni mari pentru a-si ingriji copiii.

Este esential sa intelegem importanta prevenirii depresiei perinatale, deoarece cea mai grava consecinta a acesteia este sinuciderea. De asemenea, exista si tendinta de a provoca o deteriorare semnificativa a relatiei dintre tata si fiul sau. Mai jos, vor fi oferite cateva chei pentru a aborda aceasta problema cu constientizare si responsabilitate.

Depresia perinatala la tata

Cuvantul „nastere” genereaza mult vertij atat la mame, cat si la tati. Nu doar din cauza sensibilitatii evenimentului in sine, ci si pentru ca a avea un copil necesita schimbari psihosociale importante, deoarece afecteaza sfere la fel de diverse precum munca, familia sau interpersonalul.

Datorita constientizarii mai mari la care am facut aluzie inainte, tot mai multe studii, precum cel publicat in The Lancet Global Health , pun in lumina factorii legati de aceasta patologie. Astfel, se observa o asociere intre depresia perinatala paterna si depresia perinatala materna (Chmielewska si colab ., 2021).

Prin urmare, este obisnuit sa observam ca ambii membri ai relatiei au simptome de depresie sau entitatea clinica complet dezvoltata.

Consecintele sale asupra sistemului familiei tata-mama-bebelus sunt destul de negative. Atat de mult incat, in diversitatea efectelor descrise, una dintre cele mai izbitoare date este ca depresia parentala inhiba dezvoltarea normala a abilitatilor sociale ale sugarilor (Sweneey  et al.,  2016) si constituie o rampa de lansare catre diferite forme de abuz si neglijare. (Takehara si colab ., 2017).

Cum poate fi prevenit?

Capacitatea de a identifica tatii care prezinta un risc ridicat de a dezvolta aceasta entitate clinica este obiectivul unor investigatii multiple privind prevenirea depresiei perinatale (Iwata et al., 2023). In acest sens, sunt raportati factori de risc precum urmatorii (Ansari et al., 2021):

• Stres.
• Cuplu cu depresie.
• Putina satisfactie fata de cuplu.
• Perceptia unui sprijin social redus.
• Treci prin tratament pentru infertilitate.
• Istoricul problemelor de sanatate mintala.
• Lipsa de stabilitate la nivel economic.

Pentru a minimiza pericolul, sunt dezvoltate diferite interventii. Protocoalele se concentreaza, in mod specific, pe trei domenii: pe tata si pe mama individual, pe cuplu si pe familie (Birken et al., 2023). Sa le investigam.

Contactul piele pe piele este o terapie sugerata pentru a proteja impotriva depresiei perinatale paterne.

1. Interventii centrate pe tata

Terapia se concentreaza exclusiv pe tata. Printre elementele care sunt abordate in timpul sesiunilor, le gasim pe cele pe care le vom vedea acum (Birken et al., 2023):

• Orientari privind stilul sau rutinele zilnice. Ele sunt posibile prin predarea obiceiurilor legate de igiena somnului sau tratamentul disfunctiilor sexuale, daca exista.
• „Skin to skin”, o atingere cu o putere extraordinara. A avea un tata sa tina copilul in brate cel putin o jumatate de ora, in contact cu pieptul sau fara nicio imbracaminte, este o tehnica care ar putea proteja impotriva depresiei perinatale paterne.
• Predarea abilitatilor practice. De exemplu, oferindu-i partenerului tau un masaj pentru a calma durerea pe care o simte ca urmare a modificarilor fiziologice care au avut loc in timpul nasterii, intareste relatia si legatura biologica cu procesul trait.

Dupa cum se poate observa, nucleul interventiei este in principal educational. In acest fel, se urmareste sa ofere tatalui strategii pentru a spori legatura emotionala, atat cu mama, cat si cu nou-nascutul.

2. Interventii axate pe cuplu

La baza ei se afla „diada sot-sotie”, cu scopul de a preveni depresia si de a promova calitatea legaturii care ii uneste. Printre continuturile abordate in sesiuni regasim dialogul despre a fi parinti „impreuna” si nevoia de a cere ajutor daca se afla in necazuri.

Sunt abordate si provocarile parentale , deoarece relatia „sot-sotie” are potentialul de a suferi schimbari. De exemplu, au mai putin timp de dedicat unul altuia. In acest sens, vorbim despre implicatiile trecerii de la „diada sot-sotie” la triada „tat-mama-bebelus”.

3. Interventii centrate pe familie

Aceste interventii includ frecvent sesiuni cu mai multi tati si mame in situatii similare. Potrivit Birken et al., 2023, unele dintre componentele sale sunt urmatoarele:

• Educatie pentru parintii ai caror copii s-au nascut prematur.
• Aplicatii mobile psihoeducationale axate pe proaspetii parinti.
• Antrenament comportamental pentru parintii nou-nascutilor aflati in terapie intensiva neonatala.

In cazul mamelor, un exemplu de interventie online ar putea fi gasit in programul „Mommoodbooster” (Fonseca-Pedrero et al., 2021). Aceasta schema, bazata pe terapia cognitiv-comportamentala, urmareste rezolvarea diferitelor simptome, precum pesimismul, stima de sine insuficienta sau izolarea sociala.

Terapia cu abordare familiala este esentiala pentru a lucra asupra simptomelor depresiei dupa nastere.

Strategiile de abordare a depresiei perinatale la tata sunt promitatoare

Dupa cum am vazut, din ce in ce mai multe cazuri de depresie perinatala paterna sunt diagnosticate. Mai mult, aceste afectiuni sunt asociate cu depresia perinatala de care sufera mama.

Din acest motiv, se realizeaza realizarea de interventii care vizeaza cele trei focare depistate: tatal, relatia sot-sotie si triada mama-tatic-bebelus. Rezultatele lor sunt promitatoare, desi sunt inca necesare cercetari suplimentare.