+10 Poezii ale iubirii pierdute pline de inspiratie!

Ce este dragostea? Care sunt cele mai bune poezii de dragoste pierduta? Dragostea este o mare enigma. Dragostea nu este reprezentata doar de pasiune, ci si de angajamente. Constientizam nevoia de a respecta spatiile si individualitatile, dar in acelasi timp avand grija de propriul spatiu in care ne putem ocupa de afectiuni, comunicari si proiecte.

Voltaire, in Dictionarul sau filozofic, exprima ca este:

«A Nu stiu ce compus din toate acestea; este un sentiment confuz asemanator cu pasiunile fantastice pe care mortii le-au pastrat in Campurile Elizei».

Zygmunt Bauman, la randul sau, defineste iubirea ca o analogie intre ea si moarte, intrucat „poti intra in dragoste si moarte o singura data: chiar mai putin decat in ​​raul lui Heraclit”.

Scriitorii au reflectat acest lucru in poezia lor, intrucat dragostea a fost cea mai mare sursa de inspiratie atat in ​​sfera mangaietoare, cat si in cea care denota tristete.

Este ca, atunci cand ti-ai pus toate sperantele in dragoste, ai riscat si ai pierdut, simti ca nimic nu va mai fi niciodata la fel, iar asta a dat viata multor poezii ale iubirii pierdute .

Poeziile pun in versuri cele mai dureroase trairi ale sufletului uman si printr-o poezie de dragoste, autorul te poate degaja si incepe sa caute o modalitate mai buna de a incepe sa-ti vindece inima.

Poezii de dragoste pentru a face fata depresiei

Ruperea unei relatii este una dintre cauzele depresiei si este ca pierderea unei iubiri in orice imprejurare reprezinta o lovitura grea pentru oameni.

Totusi, nu este indicat sa ramai blocat intr-o iubire care a fost si nu va mai fi.

Este chiar acolo unde poezia se potriveste perfect, pentru ca pentru a gasi mangaiere nu ezita sa cauti ajutorul de care ai nevoie si sa te refugiezi in frumoasele scrisori scrise de poeti extraordinari.

Daca inca nu stii de unde sa incepi, iata cateva poezii despre dragostea pierduta scrise de autori prestigiosi si importanti ai literaturii moderne si contemporane.

Pentru ca in acest articol ne vom concentra pe poezia scrisa speciala pentru a repara sufletul celor care in jocul iubirii nu au mers asa cum se astepta.

Sunt perfecte si daca vrei sa-l dedici cuiva special care trece prin aceeasi situatie.

poezii de dragoste pierdute pentru a face fata depresiei

Sper sa ma vindec de tine (Jaime Sabines)

Jaime Sabines Gutierrez a fost un poet si politician mexican, recunoscut drept unul dintre marii poeti mexicani ai secolului al XX-lea.

Astazi avem bucuria de a ne aminti o poezie de autor in care exprima dorinta de a se vindeca in fata unei iubiri pierdute.

Sper sa ma vindec de tine in cateva zile. Trebuie sa ma opresc sa te fumez, sa te beau, sa ma gandesc la tine. Este posibil.

Urmand cerintele moralei la randul lor. Eu prescriu timpul, abstinenta, singuratatea.

Crezi ca e in regula ca te iubesc doar o saptamana? Nu e mult, nu e putin, este suficient.

Intr-o saptamana, toate cuvintele de dragoste care au fost rostite pe pamant pot fi adunate si puse pe foc.

Am de gand sa te incalzesc cu acel foc de dragoste arsa. Si, de asemenea, linistea. Pentru ca cele mai bune cuvinte de dragoste sunt intre doi oameni care nu isi spun nimic unul altuia.

De asemenea, este necesar sa ardem acel alt limbaj lateral si subversiv al celui care iubeste.

(Stii cum iti spun ca te iubesc cand spun: «ce cald este», «da-mi apa», «stii sa conduci?», «s-a intunecat»…

Printre oameni, langa oamenii tai si ai mei, ti-am spus „e tarziu”, si stiai ca am spus „te iubesc”).

Inca o saptamana pentru a aduna toata dragostea pentru timp. Sa ti-o dea. Asa ca poti face cu ea ce vrei: salveaza-l, mangaie-l, arunca-l.

Nu merge, este adevarat. Vreau doar o saptamana sa-mi dau seama. Pentru ca acest lucru este foarte asemanator cu iesirea dintr-un camin de nebuni pentru a intra intr-un panteon.

A iubirii, plasat anterior in subiectul indigo, este blazonat cu pocainta (Sor Juana Ines de la Cruz)

Aceasta poezie a iubirii pierdute scrisa de talentata Sor Juana Ines de la Cruz este plina de inspiratie si cuvinte frumoase care transmit un mesaj profund si interesant.

Asta, in plus, marcheaza stilul original caracteristic poetesei.

Contempl, Silvio, din dragostea mea gresita, cat de grava este rautatea pacatului, cat de violenta este forta unei dorinte.

In propria-mi amintire, cu greu cred ca s-ar putea incadra in grija mea ultima linie a dispretuitilor, termenul final al unei slujbe proaste.

Mi-as dori foarte mult, cand ajung sa te vad, vazandu-mi dragostea infama, sa pot s-o neg; dar atunci doar ratiunea ma avertizeaza ca singurul remediu este sa-l public;

Din cauza marii crime de a te iubi, este suficient doar sa o marturisesti.

Pot sa scriu cele mai triste versuri in seara asta

Pierderea unei iubiri presupune intotdeauna o tristete imensa si aceasta poezie o descrie perfect.

Se ocupa de acea tristete de a nu putea fi alaturi de persoana iubita, de a vrea si de a nu putea, de a vrea si de a nu avea, de a visa si de a te trezi.

Pot scrie cele mai triste versuri in seara asta. Scrie, de exemplu: „Noaptea este instelata, iar stelele tremura, albastre, in departare”.

Vantul noptii se intoarce pe cer si canta. Pot scrie cele mai triste versuri in seara asta. O iubeam si uneori si ea ma iubea. In nopti ca asta o tinem in brate.

Am sarutat-o ​​de atatea ori sub cerul infinit. Ea m-a iubit, uneori am iubit-o si eu. Cum sa nu fi iubit ochii ei nemiscati.

Absenta (Gabriela Mistral)

Acest poem de dragoste pierduta reflecta modul in care absenta persoanei iubite ne umple pe fiecare dintre noi de nostalgie atunci cand ne confruntam cu procesul greu de pierdere a iubirii.

Corpul meu te lasa picatura cu picatura. Fata mea a disparut intr-o pictura in ulei plictisitoare; mainile mele trec in argint miros liber; picioarele mele pleaca in doi timpi de praf.

Totul a disparut, totul a disparut!

Vocea mea dispare, ceea ce te-a facut un clopot inchis la cat de mult nu suntem.

Au disparut gesturile mele care se zguduiau, in navete, sub ochii tai. Si privirea care da, cand se uita la tine, ienuparul si ulmul te lasa.

Va las cu propriile voastre respiratii: ca umezeala din corpul vostru ma evapor.

Te las treaz si adormit, iar in cea mai fidela amintire a ta sunt deja sters. Si in amintirea ta devin ca cei care nu s-au nascut nici in campie, nici in desis.

Sange ar fi si m-am dus in palmele muncii tale si in gura ta de must.

Interiorul tau era si avea sa fie arse in marsurile tale pe care nu le mai aud niciodata si in pasiunea ta care rasuna in noapte ca nebunia marilor singure!

Totul a disparut, totul a disparut!

Sonetul XXVI (Garcilaso de la Vega)

Garci Lasso de la Vega, mai cunoscut sub numele de Garcilaso de la Vega, a fost un poet si soldat spaniol al Epocii de Aur.

In acest sonet surprinde durerea provocata de o iubire care nu a fost si nu va fi, precum si suferinta generata in autor de moartea fostei sale iubiri platonice, Isabel Freyre.

Aruncat la pamant este fundatia pe care o sustinea viata mea obosita.

O, cat de bine se termina intr-o singura zi! O, cate sperante poarta vantul! O, cat de lene este gandul meu cand este ocupat pentru binele meu!

Speranta mea, ca si risipa, sunt pedepsite de o mie de ori de chinul meu.

De cele mai multe ori ma predau, alteori rezist cu atata furie, cu o noua forta, incat s-ar sparge un munte pus in varf.

Aceasta este dorinta care ma face sa vreau sa revad intr-o zi pe cine era mai bine sa nu fi vazut niciodata.

Lucruri pe care nu le vom avea (Josefa Parra)

Amintirile sunt cea mai proasta provocare pentru a face fata pierderii unei iubiri, pentru ca cineva tanjeste dupa acele experiente cu persoana iubita si aceleasi amintiri sunt cauza principala a nostalgiei.

Josefa Parra ne lasa o poezie de dragoste pierduta care explica in mod adecvat aceasta afirmatie.

Lucruri pe care nu le vom avea:

Dimineti de aprilie lungi cu dragoste si somn. Dupa-amiezi de noiembrie cu ploaie nesfarsita. Noptile de vara cu incapatanare instelata. In fiecare dimineata dulce de toamna.

Lucruri care mi-au ratat:

Nu voi cunoaste gustul gurii tale adormite. Nu-ti voi leagan copiii. Nu voi bea vinul tau. Nu voi plange cu tine privind niciun apus de soare. Pantecul tau nu ma va rasari intre cearsafuri.

Am o intreaga comoara de lacune si absente, un esantion complet de pagini goale.

Poezia a fost intotdeauna legata de iubire, deoarece este o expresie literara care exprima sentimente, iar din cele mai vechi timpuri a fost folosita ca mijloc de exprimare.

Mai ales cand esti indragostit, de aceea dragostea si poezia au mers mereu mana in mana.

Pentru indragostiti si poeti, poezia este o modalitate de a-si exprima sentimentele si asta pentru ca cuplurile cauta aceasta tehnica de o frumusete fara egal pentru a exprima ceea ce simt intr-un mod mai romantic.

Cu toate acestea, poezia nu este intotdeauna doar dragoste, si este aceea ca poezia poate fi facuta exprimand orice sentiment, cum ar fi frica, ura sau orice altul care nu are legatura cu aceasta, astfel incat nu poate fi asociata cu poezia ca sinonim al iubirii. sau romantism

Pentru a exemplifica mai bine acest lucru, va lasam aici o compilatie cu cateva poezii despre dragostea pierduta .

Ca desi se ocupa de iubire, nu o abordeaza cu aerul romantic cu care suntem obisnuiti sa o vedem, dimpotriva, aceste versuri denota tristete, deznadejde si angoasa.

Annabelle Lee (Edgar Allan Poe)

Edgar Allan Poe a fost un scriitor, poet, critic si jurnalist american, recunoscut ca unul dintre maestrii universali ai nuvelei.

Dintre care a fost unul dintre primii practicanti din tara sa si, desi figura sa este asociata cu scrierea gotica si este amintita mai ales pentru lucrarile sale de groaza, acest autor a scris si cateva poezii, in cadrul romantismului.

In acest caz, autorul ne vorbeste despre moartea unei femei pe care a iubit-o si continua sa o iubeasca in ciuda faptului ca este moarta de ani de zile.

„A fost cu multi, multi ani in urma, intr-un regat de langa mare, traia o fecioara pe care poate o cunosti pe numele de Annabel Lee;

iar aceasta doamna a trait fara alta dorinta decat sa ma iubeasca si sa fie iubita de mine.

Eu eram baiat, iar ea o fata in acel regat de langa mare;

Ne iubim cu o pasiune mai mare decat iubirea, Eu si Annabel Lee a mea; cu atata tandrete, incat serafinii inaripati strigau razbunare din inaltime.

Si din acest motiv, cu mult, cu mult timp in urma, in acel regat de langa mare, un vant a suflat dintr-un nor, infiorandu-i pe frumoasa mea Annabel Lee;

stramosii umbriti au sosit deodata si au tarat-o departe de mine, pana cand au inchis-o intr-un mormant intunecat, in acel regat de langa mare.

Ingerii, pe jumatate fericiti in Rai, ne-au invidiat, Ella ma. da asta a fost motivul

(dupa cum stiu oamenii, in acel regat de langa mare), ca vantul a suflat din norii noptii, infrigandu-l si ucigandu-mi pe Annabel Lee.

Dar dragostea noastra a fost mai puternica, mai intensa decat cea a tuturor stramosilor nostri, mai mare decat cea a tuturor inteleptilor.

Si niciun inger din bolta ei cereasca, niciun demon de sub ocean, nu va putea vreodata sa-mi desparta sufletul de frumoasa mea Annabel Lee.

Caci luna nu straluceste niciodata fara sa-mi aduca visul frumosului meu insotitor. Iar stelele nu se ridica niciodata fara sa-i evoce ochii stralucitori.

Chiar si astazi, cand valul danseaza noaptea, ma intind langa draga mea, iubita mea; vietii mele si iubitei mele, in mormantul ei de langa valuri, in mormantul ei de langa marea racnita.”

Masina lenta a frangerii inimii (Julio Cortazar)

Uitarea unei iubiri pierdute este dificila si un proces tarziu care genereaza incertitudine si anxietate in fiinta umana.

Acest poet a stiut sa surprinda acel sentiment intr-o poezie care ii invadeaza mintea, dar odata depasita, poate continua.

Masina lenta de rupere a inimii Masina de lenta a inimii, angrenajele de reflux,

trupurile care parasesc pernele, cearsafurile, saruturile si stand in fata oglinzii, fiecare intrebandu-se,

nu ne mai privesc, nu mai sunt goi unul pentru celalalt, nu te mai iubesc, iubirea mea.

Still (Mario Benedetti)

Cand pierdem o iubire, cel mai recurent gand din mintea noastra este dorinta de a fi din nou cu acea persoana.

Dorul si iluzia de a-l revedea pe persoana iubita este tocmai ceea ce ne exprima autoarea in aceasta frumoasa poezie a iubirii pierdute .

Nu cred ca inca vii langa mine si noaptea este o mana de stele si bucurie

Simt placere, ascult si vad chipul tau, pasul tau lung, mainile, si totusi inca nu cred.

Intoarcerea ta are atat de mult de-a face cu tine si cu mine, incat prin cabala o spun si in caz ca o cant.

Nimeni nu te inlocuieste niciodata si cele mai banale lucruri devin esentiale pentru ca te intorci acasa.

Cu toate acestea, inca ma indoiesc de acest noroc pentru ca raiul de a te avea mi se pare o fantezie.

Dar vii si e in siguranta si vii cu ochii si de aceea sosirea ta face viitorul magic.

Si desi nu mi-am inteles intotdeauna greselile si esecurile mele, in schimb stiu ca in bratele tale lumea are sens.

Si daca sarut indrazneala si misterul buzelor tale nu vor mai exista indoieli sau postgust te voi iubi si mai mult.

Inima mea era o aripa vie si tulbure (Pablo Neruda)

Neruda ne-a lasat un amplu repertoriu de poezie si de data aceasta vrem sa ne amintim de o poezie a iubirii pierdute care ne ofera ocazia sa ne bucuram de amintirea acelei femei pe care a iubit-o candva.

El descrie forta sufletului, care ii invadeaza fiecare secunda a gandurilor si dezvaluie ca, desi vorbeste despre dragostea moarta, aceasta este inca vie ca in prima zi.

Inima mea era o aripa vie si tulbure… o aripa terifianta plina de lumina si dor. Era primavara peste campurile verzi. Albastrul era inaltimea, iar pamantul era smarald.

Ea – cea care m-a iubit – a murit in primavara. Imi amintesc inca de ochii ei nedormiti de porumbel. Ea – cea care m-a iubit – a inchis ochii… tarziu.

Dupa-amiaza de tara, albastru. Dupa-amiaza de aripi si zboruri. Ea -cea care m-a iubit- a murit primavara… si a luat primavara in rai.

Este important de retinut ca o iubire pierduta nu inseamna sfarsitul lumii, desi poate parea asa, nu este.

Dimpotriva, poate fi un inceput care aduce beneficii vietii celor care sufera suferind din dragoste.

In orice caz, poezia reprezinta un mecanism excelent de deconectare uneori de lumea stresanta si de rutina absorbanta.

Sa ne concentram asupra frumusetii, naturii si simplitatii lucrurilor marunte pe care uneori nu le observam din cauza vitezei cu care calatorim.