Conceptul de stigmatizare a fost definit in diferite moduri de-a lungul istoriei. Goffman l-a definit ca „un atribut profund discreditant” care este atribuit unei persoane sau unui grup pentru o caracteristica care o diferentiaza de ceea ce este considerat normal din punct de vedere social ; deoarece stigmatul face ca persoana care o poseda sa fie diferita de ceilalti.
Acest termen este legat de conceptul de prejudecata, ca act de a judeca negativ caracteristicile altei persoane; ceea ce presupune diferentiere si uneori ierarhizare, stabilindu-se ca mai bun sau superior pentru a nu poseda caracteristicile discreditate.
Acest proces este un fenomen universal si caracteristic fiintelor umane; Este o constructie culturala a societatilor si o elaborare care se bazeaza pe credinte si prejudecati cu privire la grupurile care coexista in ea, in ciuda faptului ca le aduce prejudicii si le afecteaza demnitatea si drepturile.
Originea stigmatizarii cu privire la dependente
Stigmatul este rezultatul unui proces care implica cinci componente interdependente:
- Anumite persoane sunt etichetate pentru a fi considerate diferite.
- Persoanele etichetate sunt stereotipate in functie de caracteristici nedorite.
- Acesti oameni sunt separati de ceilalti.
- Persoanele stigmatizate isi pierd statutul de subiecti si apar respingerea, discriminarea, devalorizarea si excluderea.
- In sfarsit, este implicata exercitarea puterii.
Stigmatul la persoana dependenta
Desi tulburarea de consum de substante a fost tratata ca o boala de ani de zile, continua sa existe un mare stigmat fata de persoanele care sufera de ea si sunt de obicei clasificati ca idioti, criminali sau vicii , cu convingerea ca sunt periculosi si cu care interactionarea poate. prezinta un risc si leaga de traficul de droguri sau prostitutie. In plus, este obisnuit ca dependentul sa fie etichetat responsabil pentru problema lor si sa fie asociat cu o lipsa de vointa.
Datorita acestui stigmat, dependentul devine o persoana deposedata, a carei definitie sociala se stabileste prin comparatie cu neconsumatorii, care ii fixeaza pozitia de cineva diferit si inferior si viata lui este marcata si incarcata cu atribute negative. Cu toate acestea, in mod paradoxal, se poate observa cum consumul anumitor substante este aplaudat, mediatizat si normalizat, in timp ce consecintele acestuia sunt respinse.
Autostigmatizarea persoanei dependente
Stigmatul proiectat de societate asupra persoanelor care sufera de dependenta este adesea interiorizat si asimilat de catre acestia, rezultand autostigmatizarea.
Autostigmatizarea este un proces cognitiv si emotional suferit de persoana stigmatizata, a carui creatie urmeaza patru faze:
- Dependentul este constient de stereotipurile negative asociate cu el.
- El justifica acest stereotip, cauta in sine caracteristicile care il definesc si le accepta ca pe ale sale.
- El actioneaza asa cum se asteapta societatea sa faca, deoarece a interiorizat ca acele atitudini sau comportamente ii apartin.
- Sufera de probleme cu stima de sine scazuta.
Prin urmare, atunci cand dependentul interiorizeaza credinta sociala, el actioneaza in consecinta, distantandu-se de viata in societate, ceea ce duce la situatii de marginalitate , deteriorarea legaturilor sale emotionale, izolare etc. Acest fenomen este cunoscut sub numele de Profetia auto-implinita sau Efectul Pygmalion, care consta in persoana care actioneaza asa cum se asteapta opinia publica, ceea ce creste sentimentul de rusine, incurajeaza consumul si intarzie cautarea ajutorului.
Stigmatul membrilor familiei
Rudele persoanelor dependente devin si ele victime ale stigmatizarii, iar cei care decid sa-si intretina ruda sufera o mare lipsa de intelegere si empatie si din cauza ignorantei sociale pot fi descrisi intr-un mod derogatoriu; care poate provoca sentimente puternice de vinovatie, esec, furie sau rusine.
Prin urmare, este obisnuit ca acestia sa decida sa pastreze secretul, ceea ce ii determina sa-si minimizeze contactul cu ceilalti si sa traiasca in situatii de izolare.
Consecintele stigmatizarii
Stigmatul afecteaza viata persoanelor care sufera de aceasta intr-un mod transversal, avand un impact asupra sanatatii lor fizice si psihice, asupra capacitatii lor de a gasi si mentine un loc de munca sau o locuinta , asupra relatiilor lor sociale si asupra conceptului de sine.
La nivel psihologic, persoana dependenta sufera un sentiment de vinovatie si rusine, un autorepros care ii dauneaza stimei de sine si eficacitatii, precum si simptome de anxietate si depresie.
Este obisnuit ca dependentii sa perceapa centrele de sanatate ca „teritoriu ostil” si sa incerce sa impiedice profesionistii din domeniul sanatatii sa constientizeze situatia lor reala sau sa evite sa mearga cu totul la ele, ceea ce poate duce la situatii grave in ceea ce priveste sanatatea lor generala, precum si ca o intarziere in depistarea si initierea tratamentului pentru dependenta.
O alta dintre problemele majore asociate cu stigmatizarea dependentului este aceea ca acesta afecteaza cautarea tratamentului , intarziandu-l si devenind o bariera in accesul si ramanerea in el din cauza aderentei reduse care duce la abandon. In plus, stigmatizarea creste posibilitatea de a desfasura comportamente riscante.
