Cuvantul „tocilar” s-a schimbat foarte mult in ultimii ani, evoluand de la un termen derogatoriu menit sa inghesuie oamenii deconectati la un descriptor mai neutru (si uneori chiar pozitiv) al unui anumit tip de consumator media. In zilele noastre, tocilarii vin in toate soiurile: tocilari de stiinta, tocilari de muzica, tocilari de comedie, tocilari de drama, tocilari de istorie, tocilari de fantezie, tocilari de moda, tocilari de cuvinte. Practic, daca poti sa-l iubesti, poti sa-l faci tocilar. Dar de unde a venit „tocilar”?
Desi acum este un termen folosit pe scara larga si pe care s-ar putea sa il aplici chiar si in cazul tau, originile cuvantului „tocilar” sunt mai misterioase decat ai putea crede. „Tocilar” a intrat in lexic la inceputul anilor 1950. Conform Oxford English Dictionary, prima utilizare cunoscuta publicata a „tocilarului” a fost intr-un articol din 1951 din Newsweek, care spunea: „In Detroit, cineva care obisnuia sa fie numit drip. sau patrat acum e din pacate un tocilar’. Termenul si-a gasit mai tarziu drum in alte publicatii; lingvistul Ben Zimmer relateaza ca William Morris, un lexicograf influent, a inclus „tocilar” in „Real Gone Lexicon”, un ghid al argoului pentru adolescenti, in 1954. Morris a definit cuvantul ca „un patrat, unul depasit”.
Dar, desi stim cand a luat stapanire „Tocilar”, de unde a venit cuvantul este o chestiune mai confuza. Una dintre cele mai convingatoare teorii este ca „Tocilar” isi are originea in Dr. Seuss. In cartea pentru copii a lui Seuss din 1950, If I Ran the Zoo, naratorul declara ca, daca ar conduce gradina zoologica, ar „navila spre Ka-Troo” si ar colecta „un Nerkle, un tocilar si un Seersucker!”. Dar, desi stim cu siguranta ca Seuss a folosit cuvantul „tocilar”, inca nu este clar cum ar fi intrat utilizarea lui in argoul adolescentilor. Dupa cum subliniaza Zimmer, chiar nu are sens ca adolescentii din anii 1950 sa vada „tocilar” printre toate celelalte cuvinte proaste din munca lui Seuss si sa-l aleaga pe acela pentru a-l folosi, iar tocilarul morocanos si paros prezentat in cartea Seuss (vezi ilustratia de mai sus) nu se aliniaza cu sensul argotic al „tocilarului” ca „un patrat” (alias un tip inteligent, incomod din punct de vedere social). De asemenea, de ce l-ar citi adolescentii pe Dr. Seuss? Stim ca „tocilar” facea parte din argoul adolescentin in 1951, la doar un an dupa ce Seuss a folosit cuvantul, ceea ce pare sa excluda teoria conform careia adolescentii ar fi putut invata termenul in timp ce il citeau pe Seuss in copilarie si apoi il adopta in adolescenta.
Alte teorii despre originile cuvantului „tocilar” sunt si mai slabe. Unii au sugerat ca termenul poate fi un joc de cuvinte cu cuvantul „turd” sau o variatie a „beat” scris invers (ideea fiind ca un tocilar este opusul unui animal de petrecere beat), dar Oxford English Dictionary noteaza ca Acestea ideile ignora ortografia „tocilar”. Daca oamenii ar fi vrut sa evoce cuvantul „turd”, de ce nu l-ar scrie „nurd”? Si „beat” inapoi ar fi „knurd”, asa ca cum ajungem din nou la „tocilar”? Actorul Simon Pegg a spus ca „Tocilar” este prescurtarea pentru „Nu ma descurc niciodata bine”, dar Zimmer sustine ca nu exista nicio dovada in acest sens si ca, in orice caz, sensul „nu fac bine”
Jim Burrows, care are un intreg site web dedicat cuvantului „tocilar”, propune o alta teorie, sugerand ca „tocilar” provine dintr-un acronim. Northern Electric din Ottawa a creat un laborator de cercetare si dezvoltare, numit Northern Electric Research and Development Laboratories si, dupa cum spune povestea, compania le-a oferit tehnicienilor sai protectori de buzunar cu initialele laboratorului imprimate pe ele: NE R&D. Oricat de fermecatoare este aceasta poveste (Vreau sa spun, ce este mai perfect tocilar decat o gramada de tehnicieni care se plimba cu protectori de buzunar care spun „NERD” cu litere gigantice?), probabil ca nu este adevarat. Burrows raporteaza ca numele „Northern Electric Research and Development Laboratories” nu a fost folosit decat in 1959, la opt ani dupa ce a aparut”.
ANII ii ofera „tocilarului” doua definitii: „O persoana nesemnificativa, proasta sau inepta social; o persoana plictisitor de conventionala sau studiosa” si „o persoana care urmareste un interes demodat sau extrem de tehnic cu daruire obsesiva sau exclusiva”. Cred ca cei mai multi dintre noi ar fi de acord ca prima utilizare este destul de depasita: a numi pe cineva „tocilar” in zilele noastre nu este o critica usturatoare si, in general, nu este folosit pentru a insemna ca cineva este „plictisitor de conventional”.
A doua definitie, cineva care urmareste un interes cu daruire intensa, se simte mai corecta, cu exceptia ideii ca „interesul” in cauza trebuie sa fie „de moda veche sau extrem de tehnica”. Daca recentele explozii de box-office ale unor filme precum Star Wars: The Force Awakens si Deadpool ne-au invatat ceva, este ca subiectele considerate candva esential tocilar isi gasesc acum drum in cultura mainstream. Si am mai invatat ca subiectul de interes nu este chiar ceea ce defineste un tocilar, ci felul in care oamenii il abordeaza care ii face tocilari. Cred ca de aceea „tocilar” a evoluat intr-un verb in ultimii ani, de ex. „Voi deveni complet tocilar cu aceasta carte” – precum si un sufix care poate fi atasat la aproape orice (tocilar de carte, tocilar de computer, tocilar cu fonturi, tocilar de artizanat, (inserati-orice-subiect-puteti-devota-o-o cantitate-ridicula-de-spatiu-creier-catre)-tocilar). „Tocilar” este un mod de a-si exprima interesul si entuziasmul atat de intens incat nu este nevoie sa va faceti griji ca sunteti „cool” sau distanta ironic. Ca tocilar urias, cred ca este un mod fantastic de a trai.
