Suferiti de tulburare de evitare experientiala?

Clasificarile tulburarilor psihologice si abordarile terapeutice ale acestora se schimba, evolueaza. Un model de terapie de a treia generatie, terapia de acceptare si angajament explica faptul ca multa suferinta psihologica este consecinta finala a tulburarii de evitare prin experienta.

Tulburarea de evitare experientiala este exemplificata, pentru a o intelege, intr-un mod simplu. O situatie propice sa se manifeste este una apreciata ca indezirabila de persoana care sufera de aceasta tulburare, astfel incat pentru a nu intra in contact cu ea, vor incerca sa o evite sau sa scape.

In acest sens, este bine sa facem un punct: a nu dori sa intri in contact cu disconfort, sau a dori sa evadezi din acesta in loc sa-l accepti, nu este o tulburare;  mai degraba este un raspuns normal vazut la toate animalele, umane si non-umane. Tulburarea apare atunci cand apar ganduri rigide precum „ trebuie sa fiu bine ca sa pot face lucrurile ”, „ trebuie sa ma simt fericit sa ma pot intoarce la munca ” sau „ nu suport sa fiu nervos, am nevoie asta sa se termine acum ”, care sunt o sursa de disconfort care nu ne ofera niciun ragaz.

Cum sa identifici daca ai o tulburare de evitare experientiala?

Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de evitare experientiala ar fi:

  • A fi in mod constant inundat de ganduri si sentimente care graviteaza in jurul „sa te simti rau”, „a fi trist” sau „lupta pentru a fi bine” .
  • Mintea efectueaza un bombardament constant cu ganduri care cauta sa lupte impotriva oricarui tip de disconfort, incertitudine sau indoiala.
  • Dedica mult timp din ziua ta pentru a controla acele ganduri sau sentimente .
  • Ziua de zi se invarte in jurul „eliminarii disconfortului” ca pas preliminar pentru a-ti recupera viata. Apare sentimentul ca nu putem face nimic, continuam sa crestem, pana cand aceste ganduri dispar.
  • Asteapta pana te simti bine sa reiei activitatile pe care le pretuiesti in viata ta (exemplu: mersul in parc cu copiii, intalnirea cu prietenii, plimbarea pe plaja).

De unde vine tulburarea de evitare experientiala?

Originea evitarii experientiale este inflexibilitatea psihologica in a face fata disconfortului, fie prin evitarea acestuia, fie prin evadarea din el. Aceasta lipsa de adaptare provoaca o tulburare de evitare experientiala, determinand ca viata celui care sufera de ea sa se invarte in jurul evitarii senzatiilor sau gandurilor dureroase.

Inflexibilitatea psihologica apare atunci cand o persoana se inchide de la ganduri, emotii sau amintiri care sunt dureroase. Ce se intampla este ca nu exista flexibilitate pentru a continua cu activitatile zilnice care cauta bunastare, in ciuda faptului ca pot exista una sau mai multe surse de disconfort. Exista o idee rigida ca trebuie sa „fii bine” ca pas anterior pentru a te putea bucura de orice tip de activitate sau sarcina.

Cand o persoana are o problema psihologica, cum ar fi anxietatea sau depresia, aceasta inflexibilitate ii inrautateste semnificativ situatia . Neacceptarea disconfortului pe care anxietatea sau depresia il implica si cautarea de a-l elimina pentru a relua viata are doua consecinte:

  • A fi constient de disconfort si a incerca sa-l controlezi nu face decat sa-l mareasca.  Amintiti-va ca mintea nu se opreste din gandire; in acest sens este ca un cazan care nu ramane niciodata fara combustibil. Daca cautam sa nu ne mai gandim la tristete sau anxietate, tot ceea ce face este sa folosim mai mult acest tip de gandire ca combustibil.
  • Transformarea zilei de zi intr-o lupta impotriva disconfortului saraceste numarul de intaritori sau recompense la care putem „aspira”. Se desfasoara din ce in ce mai putine activitati care cresc starea de bine, relatiile interpersonale sunt neglijate si persoana se izoleaza in cadrul disconfortului.

Capcana „a te simti bine”.

Traim intr-o societate care promoveaza bunastarea, bucuria si mentine suferinta cat mai departe posibil. Este descurajat sa plangi, sa fii trist sau sa te simti anxios, iar atunci cand experimentam oricare dintre aceste senzatii sau emotii, ne luptam cu dinti si unghii impotriva lor.

In masura in care „a te simti bine” devine elementul cheie si central al vietii noastre, cadem in capcana lui. Pentru ca cautarea bunastarii perfecte este cea care ne face sa fim atenti, identificand pe radarul nostru emotii negative care sunt normale si adaptive.

Adica, fiind constienti daca avem dreptate sau gresit, ajungem sa detectam orice tip de experienta psihologica neplacuta, oricat de minima, si sa-i marim importanta. Astfel, in incercarea de a elimina aceste experiente psihologice negative (ganduri si emotii), singurul lucru pe care il obtinem este sa le facem mai puternice.

Consecintele tulburarii de evitare experientiala

La nivel social, consecintele tulburarii de evitare experientiala sunt foarte importante. Se asteapta sa fie bine sa mergi la film, sa te intalnesti cu prieteni, sa te intorci la scoala, sa ai intalniri si multe altele. Sunt dezvoltate multe obiceiuri care cauta sa evite experientele psihologice neplacute. Astfel, odata cu trecerea lunilor si anilor, viata se invarte doar in jurul evitarii.

In acest fel putem deveni adevarati experti in ceea ce nu ne dorim, definindu-ne exclusiv dorintele si dorintele prin nonprezenta a ceea ce dorim sa evitam. In acest fel, identitatea si proiectia noastra asupra viitorului ajunge sa fie foarte sarace.

Astfel, la nivel psihologic, evitarea experientiala nu face decat sa inrautateasca simptomele asociate cu disconfortul si sa saraceasca viata emotionala a individului . Si de aceea Terapia de Acceptare si Angajament (dezvoltata pentru a depasi tulburarea de evitare experientiala) este orientata spre acceptarea disconfortului si stabilirea unor obiective care se adreseaza valorilor personale.

Tratamentul tulburarii de evitare experientiala

In primul rand, solutia pentru aceasta tulburare se gaseste in acceptarea, observarea neconditionata si nejudecata a experientelor psihologice, cum ar fi gandurile, emotiile si sentimentele . Pentru a atinge acest obiectiv, terapia de acceptare si angajament foloseste diferite strategii, cum ar fi mindfulness, defuziune cognitiva si metafore terapeutice.

In al doilea rand, tratamentul evitarii experientiale se concentreaza pe restabilirea importantei valorilor personale fata de emotiile si comportamentele impulsive ale momentului. Din aceasta abordare terapeutica deriva conotatia de „angajament”. Cu alte cuvinte, lucram astfel incat persoana sa se angajeze in valorile sale, indiferent de ce s-ar intampla. Cautand sa lase deoparte lupta impotriva disconfortului, sa se concentreze pe lupta pentru a umple viata cu activitati valoroase pentru sine.

Combaterea acestei tulburari este o sarcina grea si implica un drum dificil . Totusi, este ceva necesar sa ne putem elibera de capcanele gandirii si a credintelor rigide care, cautand sa fim bine, ne determina sa ne aflam din ce in ce mai rau. Orientarea vietii noastre catre valorile personale, acceptarea disconfortului care vine cu viata de zi cu zi, ne va face sa ne simtim mai liberi si mai fericiti.