Paco Mir sustine ca atat el, cat si partenerii sai de trio, Carles Sans si Joan Gracia, pastreaza intacta iluzia de a face publicul sa rada cu care au inceput acum aproape patruzeci de ani, cand au decis sa inceapa in unul dintre cele mai prolifice si de succes state. . Si cu acel sentiment vor sa paraseasca scena la finalul turneului HITS , acronime care admit tot felul de semnificatii. Ca, de exemplu, Umor inteligent in ritm rapid si surprinzator .
Din nou la Pamplona. Cred ca nu ne-au dezamagit niciodata; la Teatrul Gayarre sunt deja ecouri ale rasetelor provocate de spectacolele Tricicle.
-Asa cred. Mereu am fost la Gayarre, iar inainte mi se pare ca am jucat de mai multe ori in aer liber la festivalurile de vara.
Ei spun ca la revedere, cu cat mai scurt, cu atat mai bine, dar vor avea aproape patru ani sa o faca.
-Ei bine, pentru noi este un ramas bun pentru ca am spus ca este ultimul turneu, dar nu avem acest sentiment. In cele din urma, vor fi patru ani de mers prin diferite teatre, asa ca nu avem impresia ca este un ne vedem niciodata. Va fi un lucru foarte moale. Si atunci nici nu ne vom retrage, nu ne vom agata cizmele sau manusile.
Si nu este exclus sa se intoarca la un moment dat.
-Desigur. Stiti deja ca artistii sunt mincinosi din fire si cine stie, totul este foarte deschis. Aceasta este o schimbare de ciclu, il inchidem pe acesta si incepem altul mai mult de productie si directie.
Deci tricicleta va continua?
Da, da, vom continua. Firma este in functiune, cu biroul ei si tot, si va trebui sa fie alimentata.
Vor avea 40 de ani pe panouri, nu multi pot spune asta.
-Aproape nici una. Sunt multe companii care sunt mai vechi decat ale noastre, El Joglars, de exemplu, care a implinit 50 de ani, dar Boadella a incetat sa mai actioneze acum o mie de ani; Comedianti, la fel, ca La Fura sau La Cubana. Cred ca, pana astazi, suntem singura companie care continua sa dea calus in fiecare zi.
Vii si direct este o dependenta dificil de parasit?
-Nu. Imi imaginez ca atunci cand vom termina turul vom avea maimuta, dar caram si multe hoteluri, multe calatorii si mult timp departe de casa. Ne place foarte mult actoria, e foarte distractiv, dar cand suntem acasa doua-trei zile parca am fi in vacanta.
Stiind unde te trezesti in fiecare zi…
-Desigur, asta ni se intampla de multe ori. Te trezesti si la inceput nu stii unde esti…
Exista ceva comparabil cu acel sentiment care apare atunci cand urci pe scena si percepi asteptarile publicului?
-Exista intotdeauna un clic magic. Poti avea mai mult sau mai putina dorinta de a juca, sa te plictisesti sau sa te plictisesti ca naiba, dar in acea secunda in care pasi pe scena se intampla ceva magic in care nu mai fii persoana plictisitoare care nu vrea sa lucreze si devii actorul care vrea sa obtina suta la suta din abilitatile sale. Si mai mult in domeniul umorului, unde rasul este premiul. Nu putem cobori garda, un comedian nu poate face un spectacol la jumatate, pentru ca intotdeauna e un dezastru. Nu ne putem ascunde, trebuie sa facem intotdeauna tot ce putem.
Putini pot spune ca fac oamenii sa rada de aproape patru decenii. Un dentist, un calllist sau un bancher nu, ca sa dau cateva exemple.
-Pai, stomatologii fac zambete (rade). Adevarul este ca multi oameni ne multumesc ca i-am facut sa rada. De fapt, adevaratul mesaj al lumii divertismentului este acela de a genera evadare in acea perioada; ca la vremea aceea iti uiti viata fie razand, fie cu o drama grozava, incat sa spui „bietii care traiesc acea poveste pe scena”. Teatrul este intotdeauna o evadare care te poate duce ulterior sa razi, sa meditezi, sa reflectezi, dar prioritatea oricarui regizor este sa capteze publicul din cel de-al doilea si sa-l eliberezi dupa cateva ore. Si, mai presus de toate, prima misiune este sa nu plictisesti.
Multi spun ca a face oamenii sa rada este foarte greu, si cu siguranta este, dar Tricicle ne da mereu acel sentiment de naturalete, de simplitate… Cu siguranta asta se realizeaza doar pentru ca este multa munca in spate.
– E la fel cu orice. De exemplu, il vezi pe Federer jucand si pare atat de usor; sau vezi pe cineva facand trei flip-uri la rand si ti se pare usor, dar atunci nici macar nu primesti o roata. In cazul nostru, avem patruzeci de ani de practica, de imbunatatire, de repetare, de corectare, de dobandire a securitatii…
Si ce ramane din acei trei tineri care studiau expresia corporala si care au decis sa faca o excursie cu tricicleta?
-Ne pastram iluzia de a dori sa facem oamenii sa rada. Sunt oameni care fac comedie sau drama, care sunt interpreti si joaca toate betele; dar suntem umoristi, iar noi umoristii avem aceasta nevoie de a auzi rasul.
De unde stii ca un numar va fi un hit?
-Nu stii niciodata sigur. Da, avem o anumita intuitie care rareori ne da gres, dar uneori am luat numere din emisiuni pentru ca nu au functionat suficient de bine, si invers, sunt numere care pentru noi au fost normale, aproape de umplere, si au devenit o bomba.
Multe dintre schitele tale sunt preluate din viata de zi cu zi, din acele momente in care uneori nici nu dam atentie, exista oare cheia umorului tau?
-Uneori empatia apare in doua moduri diferite. Cel mai usor este sa pui publicul in situatii care li s-au intamplat. Sa stii ca nu esti singur pe lume si ca mai sunt si alti oameni care au experimentat acelasi lucru favorizeaza acea conexiune. Alteori, este vorba pur si simplu de a duce situatiile de zi cu zi la extrem pentru a starni imaginatia publicului. Marele nostru secret este sa calatorim la unison cu imaginatia publicului.
In acelasi mod in care spectatorii au vazut cum s-au schimbat comediantii si tipul de lucrari pe care le-au prezentat, cum a observat Tricicle aceste schimbari?
-Cea mai radicala schimbare din ultimii ani este aparitia a ceea ce este corect din punct de vedere politic, si asta contravine umorului, care trebuie sa fie intotdeauna incorect din punct de vedere politic. Un alt lucru este prost gust. Am trecut prin momente in care parea ca nu se poate spune nimic si asta limiteaza foarte mult. In plus, mereu exista moda. Cu ceva timp in urma au fost povestitori de glume, care nu sunt umoristi, sunt povestitori de glume mai mult sau mai putin amuzanti; apoi au venit monologii, care folosesc un mic plot line, dar numarul se termina cand comediantul isi ia ramas bun si gata; sunt si actori, precum Pepe Rubianes sau Pepin Tre, care pun un spectacol mai elaborat, cu o structura dramatica; companii care au ales umorul si ironia, ca T de Teatre… Dar inteleg ca, in general, umorul a amortit in aceasta societate.
In ce sens?
-Acum este mult mai putin sofisticat decat era inainte. Astazi nimeni nu ar intelege Tip si Coll, de exemplu. Trebuie doar sa vezi nivelul serialelor de televiziune de comedie, este mult mai scazut decat inainte. Publicul intelege mult mai mult decat credem noi. Nivelul a scazut mult.
De obicei coincid cu publicul in numerele lor preferate?
-Da, ne place cand oamenii rad mult, ceea ce este de obicei cu cele mai populare numere. Dar sunt si momente mai subtile, delicate, mai mult un zambet decat un ras. Si nu sunt mai rele, pur si simplu sunt mai intime.
Cred ca in cazul HITS anunta ca publicul va putea alege in prealabil mai multe numere, dar apoi fac un pic ce vrea.
– Un pic (rade). Ceea ce publicul nu poate alege este sfarsitul petrecerii, care este un sfert de ora de rezumat de gaguri care nu au nicio legatura intre ele, doar ca te fac sa razi. Am terminat sus.
Sa stii ca Tricicle a fost un fel de mostenire de familie de la parinti la copii si nepoti si ca diferite generatii le cunosc trebuie sa fie foarte stimulant.
– E placut sa-l vezi si sa aud. Uneori, bunicii, parintii si copiii vin impreuna sa ne vada si se genereaza acel sentiment ca pare ca familia care rade impreuna ramane impreuna. Uneori un tata isi insoteste fiul la o emisiune pentru copii si nici nu afla si nici nu gaseste nimic amuzant, dar in acest caz vezi ca rad cu totii impreuna, la diferite niveluri de lectura, si e o bucurie.
Este libertatea pe care membrii companiei si-au oferit-o reciproc de a dezvolta alte fatete cheia pentru care relatia a durat atat de mult?
-Desigur. Aceste vieti paralele nu numai ca ne-au oferit libertate, ci ne-au umplut si cu experiente care au revenit la Tricicle.
