Este rar sa privesti peste o stanca si sa nu simti un nod in stomac. Frica de inaltimi este adaptativa, dar uneori depaseste ceea ce este rational si devine acrofobie. Aceasta fobie a inaltimii este foarte limitativa, pana la punctul in care persoana simte suferinta ori de cate ori observa distanta dintre picioare si sol. Actiuni la fel de simple precum curatarea geamurilor acasa sau coborarea unei scari devin batalii emotionante pentru cei care le sufera.
In plus, este o frica care are foarte putin sprijin social, deoarece toata lumea simte o oarecare frica atunci cand se afla intr-un punct inalt. Cei care sufera de aceasta ca o tulburare tind sa fie catalogati ca exagerati si dramatici.
Privind din varful unui zgarie-nori, inima se micsoreaza, dar ce se intampla cand se intampla acest lucru la coborarea unei scari? Prin urmare, va invitam sa aflati mai multe despre aceasta problema si sa analizati cauzele si tratamentul acesteia.
Acrofobie, o fobie specifica
Acrofobia este clasificata in DSM-V in cadrul unor fobii specifice. Acestea sunt clasificate ca tulburari de anxietate si sunt definite ca frica intensa si disproportionata de un stimul sau situatie. In acest caz, respectivul stimul ar fi inaltimi.
Pentru a diagnostica o anumita fobie, profesionistul care o evalueaza se va baza pe urmatoarele criterii:
- Raspunsul de anxietate sau panica este imediat si intens.
- Aceasta teama este activata in mod persistent timp de cel putin 6 luni.
- Frica sau anxietatea intensa cu privire la un anumit obiect sau situatie. In acest context, inaltimi.
- Frica provoaca disconfort clinic in persoana si o deteriorare semnificativa a vietii de zi cu zi (de munca, sociala, familiala…).
- Aceasta teama este disproportionata fata de pericolul prezentat de obiect sau situatie, precum si de contextul sociocultural.
- Aceasta alterare nu se explica prin alte tulburari (agorafobie, TOC, traumatisme etc.) si nici nu este efectul substantelor.
Simptome
Efectele fobiei de inaltime afecteaza nivelurile comportamentale, fizice si cognitive. Mai jos, le specificam separat:
- Comportamental: evitarea locurilor inalte si comportamente compensatorii, cum ar fi aplecarea sau lipirea de pereti.
- Fizic: senzatie de vertij, ameteli sau pierderea echilibrului, tahicardie, dificultati de respiratie, dureri in piept si stomac, transpiratie excesiva si dureri de cap.
- Cognitive: distorsiuni de gandire care promoveaza sau o intretin frica, cum ar fi catastrofismul („acel pod va cadea imediat ce trec peste el si o sa ma sinucid”).
Daca frica devine prea mare, persoana poate avea un atac de panica.
Causas de la acrofobia
Dupa cum am mentionat, frica de inaltimi este fireasca. Fara el, accidentele de cadere ar fi mult mai numeroase, deoarece exista pentru a pastra viata. Cu toate acestea, atunci cand este exacerbata pana la punctul de a deveni irational, de obicei nu este intamplator sau exagerat. Unele dintre cele mai frecvente cauze care declanseaza acrofobia sunt urmatoarele:
- Experiente traumatice: o cadere de la o inaltime mare este un declansator comun pentru fobia inaltimii. Frica intensa traita in accident este generalizata la toate situatiile similare, chiar daca nu sunt periculoase.
- Stiluri parentale: cresterea cu cineva care iti interzice sa mergi in locuri inalte, care sufera de aceasta fobie sau care are convingeri distorsionate, poate genereaza (in mod „mostenit”) ca persoanei ii dezvolta o frica disproportionata.
- Prejudecati si distorsiuni cognitive anterioare: un stil de interpretare catastrofal sau anumite credinte dobandite cresc raspunsul emotional la expunerea la inaltimi. Astfel de ganduri pot veni din experienta.
Dupa cum puteti vedea, este relativ usor sa dai nastere unei frici de inaltime, deoarece aceasta provine dintr-o frica adaptativa si generalizata. Se estimeaza ca intre 5 si 10% din populatia lumii sufera de fobii specifice, cele mai frecvente fiind cele care sunt legate de stimuli temuti in mod natural (serpi, paianjeni, ace, inaltimi etc.).
Tratament pentru fobia de inaltime
Desi este o tulburare limitativa, este posibil sa o tratam in terapie si sa o depasim. De fapt , toate fobiile sunt tratate la fel: prin expunere. Adica infruntand obiectul fricii.
Acest lucru, insa, nu se face brusc, ci prin expunere treptata, tehnica tipica curentului cognitiv-comportamental care urmareste sa produca o desensibilizare sistematica. Astfel, se stabilesc gradienti de expunere si intensitatea avanseaza pe masura ce pacientul pierde raspunsul de panica.
O alta alternativa pentru tratarea fricii de inaltime este utilizarea realitatii virtuale, deoarece permite expunerea fara riscuri. La fel, in consultatie se adreseaza o restructurare cognitiva pentru a abandona credintele dezadaptative si gandurile distorsionate. Daca este un caz sever, se poate recomanda completarea terapiei cu tratament farmacologic.
Importanta sprijinului social in fata acestei frici
Fobiile, producand astfel de reactii emotionale si comportamentale intense, provoaca de obicei respingere sociala. Cu toate acestea, sprijinul celorlalti este un factor dovedit in recuperarea dupa tulburarile mintale.
Prin urmare, daca credeti ca ati putea suferi de o fobie sau ca ati fost diagnosticat cu aceasta, nu uitati sa ii educati si pe cei apropiati. Nimeni nu ar trebui sa navigheze singur in ingrijirea sanatatii mintale.
